Claudiu Bleont a divortat de sotie si asteapta un copil cu amanta, la 54 de ani

21.03.2013

Actorul Claudiu Bleonț își trăiește viața ca într-o telenovelă. Artistul a divorțat în luna ianuarie de soția lui Andra Negulescu. Dar, în scurt timp, Claudiu și-a refăcut viața.

         claudiu bleont

Bleonț așteaptă un copil cu amanta lui secretă.  Divorțul de Andra a fost unul civilizat, cei doi având chiar și un contract prenupțial.

"Eu am provocat divorțul. Am decis să mergem pe căi diferite. Dumnezeu a spus să nu fie bărbatul singur și a făcut-o pe femeie din coasta lui. Este cea mai bună soluție să divorțăm. 

Fosta mea soție poate a aflat că urmăează să devin tată în urma emisiunii din această seară. Dar noi suntem divorțați. Eu și Andra luaserăm decizia să nu avem copii",  a spus Claudiu Bleonț la Kanal D.

Andra Negulescu a fost a treia soție a actorului. Cei doi s-au căsătorit în 2001. (sursa:Click)

Claudiu Bleonţ poartă chiloţi tanga!

12.07.2010

Claudiu Bleonț poartă chiloți tanga și se dezbracă în fața unor străini.

claudiu bleontclaudiu bleont

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Da, este vorba despre o farsă pe care actorul le-a făcut-o părinților așa-zisei iubită, o tânără de 25 de ani, în cadrul emisiunii "Iubirea face farse".

Vizibil oripilați, oamenii nu au putut tolera "ritualurile" actorului. Două tinere în sânii goi l-au dezbrăcat și au începu să-l spele. Claudiu Bleonț interpreta rolul unui membru MISA, iar părinții "iubitei" sale nu aveau de gând să accepte acest lucru.

(sursa:cancan)

Claudiu Bleont: Maestrul Dinica ramâne un model a ceea ce înseamna sa fii român

10.11.2009

Gheorghe Dinica a fost si ramâne un model cultural, nu doar unul dintre marii actori pe care România i-a avut, iar pierderea lui este una a noastra, a tuturor, spune pentru NewsIn actorul Claudiu Bleont.

"Pentru mine, maestrul Dinica a fost si ramâne o calitate de a trai si de a fi român. A fost mai mult decât un actor, felul lui de a fi era o binefacere a acestui spatiu de cultura si civilizatie. Dumneazu sa-l odihneasca", spune, cu regretul simtindu-i-se în glas actorul Claudiu Bleont. (sursa:libertatea)

La multi ani Claudiu Bleont!

27.08.2009

claudiu blenotClaudiu Bleont, actor al Teatrului National din Bucuresti (TNB), împlineste, joi, 50 de ani, o zi aniversara pe care o sarbatoreste pe platourile de filmare.

"Chiar acum filmez în scenariul lui Dan Chisu, 'Ursul', si sunt aici cu Mihai Constantin, Magda Catone, Serban Pavlu ... lucram. Suntem o echipa foarte buna. Filmul urmeaza sa fie montat si are alte demersuri, dar noi, ca echipa, ne simtim bine împreuna. Au fost repetitii bune, filmari bune. Seara stam de vorba, despre viata, despre teatru. Foarte frumoasa întâlnire. Si sunt cu ei de ziua mea', a declarat actorul, pentru AGERPRES.

În privinta proiectele sale cinematografice, Bleont a spus ca asteapta premiera de pe 3 septembrie a filmului 'Calatoria lui Gruber', în regia lui Radu Gabrea, productie în care joaca alaturi de actori, precum Marcel Iures, Florin Piersic Jr. sau Alexandru Bindea.

Cât despre proiectele teatrale, Bleont a spus ca se va relua, din toamna, spectacolul itinerant 'Mincinosul', în regia lui Toma Enache, regizor cu care va monta, în acest an, la Turnu Severin, 'Amadeus'.

Claudiu Bleont s-a nascut pe 27 august, 1959. A urmat cursurile Institutului de Arta Teatrala si Cinematografica I.L. Caragiale din Bucuresti (1979-1983), clasa profesorului Grigore Gonta. A debutat la Teatrul din Petrosani, în 1983, în spectacolul 'Un barbat si mai multe femei' de Leonid Zorin, la care a facut si regia (Premiul pentru cel mai bun actor). (sursa:libertatea)

Slabesc si se purifica la plimbare in parc

25.06.2009

claudiu si andraClaudiu Bleont si sotia sa, Andra, nu au uitat de contractul prenuptial in care au stabilit reguli clare privind numarul de kilograme cu care au voie sa se ingrase de-a lungul casniciei, nu mai mult de cinci, si degajarea energiilor negative in afara casei.

Ca sa-si tina cuvantul dat, cei doi se plimba prin parc pentru a se mentine in forma, dar si pentru a-si purifica aura incarcata de tensiunile de la munca. (sursa:cancan)

Claudiu Bleont si Delia Seceleanu, la Casa de Cultura

09.06.2009

Marti, 23 iunie, ora 20, la Casa de Cultura Constanta va avea loc spectacolul „Singuri în noapte”, de Cornel Branescu, în regia lui Marcel Top, cu Delia Seceleanu si Claudiu Bleont. Scenografia este realizata de Anca Cernea.  (sursa: cugetliber)

Claudiu Bleont cunoaste efectele cafelei

21.05.2009

claudiu bleont, serban anastasiu si radu marinescuCe au in comun stomatologia si boabele de cafea? Mai multe decat banuim, dat fiind efectul benefic pe care il poate avea cafeaua asupra danturii.

Dupa ultimele studii ale Societatii Americane de Chimie, cafeaua reduce riscul aparitiei cariilor.

Am aflat detalii despre acest lucru la unul dintre coffe-shopurile Gloria Jean’s, o data cu lansarea campaniei “Gloria Jean’s Coffees va coloreaza gustul, Premium Dental va albeste dintii “.

Daca treci pe la Gloria Jean’s Coffees in aceasta perioada, vei avea posibilitatea de a-ti evalua gratuit starea sanatatii dentare.  (sursa:viva)

Claudiu Bleont: "Prima mea iubire e Romania"

03.04.2009

Inainte de a fi actor, Claudiu Bleont este mandru sa fie roman, mandru ca a avut sansa sa joace pe scenele din tara si mandru sa spuna ca este indragostit de Moldova. Ultima piesa pe care a prezentat-o pe scena iesena este "Mincinosul" de Carlo Goldoni, in regia lui Toma Enache. Dupa ce, luni seara, si-a primit aplauzele bine meritate din partea publicului, actorul Claudiu Bleont s-a tranformat, din nou, in omul pe care orice roman il iubeste si il apreciaza. Cu candoarea unui tanar si experienta unuia care a trecut prin multe, Bleont reuseste sa isi captiveze publicul chiar si dupa ce s-a lasat cortina.

claudiu bleontReporter: Cum vi s-a parut publicul iesean?
Claudiu Bleont: Foarte tare! Am venit ingrijiti, ingrijorati, atenti, pentru ca Iasul e un spatiu special, unde este teatru bun, cultura buna. Exista meditatie profunda in aceasta zona, care face ca oamenii sa aiba o deschidere si un sistem de valori subtil datorita caruia intalnirea se transforma intr-una speciala. Toma (Toma Enache, regizorul - n.r.) mi-a si spus ca acesta a si fost cel mai bun spectacol al meu. Poate nu e intamplator, eu sunt indragostit de Moldova, sunt indragostit de Bucovina... Nu mai spun de femeile de aici...

Nu o spun cu gandul unei reclame, iubesc povestea mea ca roman, iubesc Romania fara conditii. A iubi nu cere conditii. Si, ca sa repet o replica pe care am spus-o, in spectacol, "Femeie, te iubesc, nu pentru ceea ce esti si pentru cum esti, ci pentru ceea ce sunt eu alaturi de tine". Si pot sa intorc acelasi lucru, spunand "Romania, te iubesc, nu pentru cum esti, ci pentru ceea ce sunt eu din cauza ca existi tu". Prima mea iubire e Romania.

- In aceste conditii, unde jucati mai bine, in Romania sau in strainatate?
- E clar ca in Romania dau ce-i mai bun din mine, cu ceea ce reprezinta cultura acestei limbi. Am avut sansa sa joc trei ani la Avignon in limba franceza si a fost o experienta pentru interiorul meu. Eu nu vorbesc foarte bine franceza si nu pot sa fiu eu, nu pot sa improvizez. Nu am un vocabular atat de bogat incat sa-mi permit sa fiu foarte liber, imi iau un mare risc si imi trebuie o mare concentrare sa spun toate cuvintele din partitura. Cu toate acestea, mi-a prins foarte bine si am descoperit cu ocazia aceea ca, eu terminand Liceul German si avand o profesoara de engleza care era superba... - taioare, picioare, se aseza pe catedra, eram toti inebuniti dupa ea - am pus mana si am invatat engleza ca lumea. La franceza era una batrana si urata si noi nu prea am invatat. Si peste ani a trebuit sa joc in franceza. Si am ajuns acolo si am inteles de ce cultura romana este francofona.

In germana am spus si poezii, am facut pregatire in germana, am mai jucat in filme in limba germana si ce e mai frumos este ca am jucat la Toma Enache in aromana. Si povestea mea cu aromanii si cu machedonii este veche, pentru ca eu, cand am ajuns in port, unul dintre cei mai interesanti oameni, de care m-am indragostit ca actor, era un tip din Constanta care era machedon. De la el stiu cantece, am invatat multe...

L-am jucat si pe Rica Venturiano la Berlin. A fost greu, pentru ca Toma a facut subtitrare si citea textul in limba germana, iar eu, vorbind aceasta limba din gradinita, aveam cuvinte. Imi era jena ca, in cazul in care spun altceva si-mi vine pe loc, nu se mai leaga cu ce citesc ei acolo. Si aveam ruptura asta: sa bat campii sau sa tin textul?

- Televiziune sau scena?
- Exista doar teatru, doar actori de teatru. Filmul foloseste alte mijloace, televiziunea alte mijloace si isi au si ele rostul lor. Trebuie sa experimentezi: trebuie sa mergi la televiziune, trebuie sa faci piese de radio. Toma a luat un mare premiu, cel mai mare premiu de radio l-a luat la un festival mondial cu o piesa facuta de noi la radio, "Underground", si a fost o experienta extraordinara. Am avut si o premiera, iar piesa am facut-o in romana. Dar baza, cea mai buna munca, cel mai bun exercitiu este acesta, pe care-l faci in teatru, pentru ca e un grup, cu ei duci greul si de aici inveti mult ca om, faci practica. Filmele sunt din cand in cand, sporadice, sunt frumoase intamplari. Dar nu au cursivitate. In teatru poti sa-ti construiesti o cursivitate de exercitiu si de practica. Pentru mine, teatrul nu e o meserie, castig din ea, ma bucur ca pot castiga din ea si ca sunt onorat de roluri si de valoarea celor pe care le-am facut pana acum, dar, in acelasi timp, este felul meu de a trai.

- Daca s-ar realiza o monografie a teatrului romanesc, cate pagini ati avea in ea?
- Nu vreau niciuna. Teatrul este numai in prezent. Am avut aceasta parere intotdeauna. Traiesc atat de placut ce e acum, aici, incat nu cred ca un mare actor din cei dusi... Nu stiu daca pentru marele Stefan Iordache conteaza acuma ca noi il pomenim. Ca am jucat alaturi de el, da, dar ca scrie undeva cum era el, dar spectacolul acela a murit si nu se mai joaca... Dupa ce ne ducem si noi, o sa vedeti casete filmate cu noi si generatiile care vor veni si dupa noi si dupa voi vor rade de felul in care jucam in 2009. Pe la 2100 vor fi alte ritmuri, alte valori. Daca asculti acum Notarra sau Mihai Cotescu, te intrebi ce jucau ei. Ce fel de oameni erau cei care-i ascultau pe cei doi?... La intrebarea aceasta publicul este cel care trebuie sa raspunda.

- Competitia in teatru naste valori?
- Pe acest drum nu exista comparatii. Sportul cultiva competitia. Capitalismul asta agresiv de acum vrea branduri, promovare, bani. Abandonul si renuntarea te fac sa te apropii de sufletul tau. Sunt atat de trecator pe lumea aceasta si, cum spunea Noica, "totul e pe... trecere", asa ca... "unde naiba alergam noi, mai, Nila?", ca-n Morometii. Este un vis nebun in care ne bagam ca sa spunem ca traim, dar, in acelasi timp, trebuie sa ne descoperim si linistea si neschimbarea... Anume, ca schimbarea este vesnica. Si, daca exista competitie, la ce mai foloseste, daca totul se va schimba? Trebuie sa ai un moment in care sa te simti bine cu tine insuti, in tacere si in solitudine. Si sa spui: Doamne, Te simt atat de aproape, incat nu mai am nevoie de nimic... (sursa:flacarais)

Oradenii nu-l vor pe Claudiu Bleont pe scena

31.03.2009

Regizat de Ioan Ieremia, spectacolul „Vinerea verde” se bucura de o distributie celebra, cu actorii Claudiu Bleont, Irina Ivan si Dorin Andone, si era programata sa se joace la Oradea luni, de la ora 18.30, pe scena Casei de Cultura a Sindicatelor.

Spectacolul, insa, s-a amanat, deoarece nu s-au vandut bilete. "Daca venea o vedeta de televiziune, sigur se umplea sala”, considera Ieremia. (sursa:time4news)

Claudiu Bleont, „un barbat extrem de serios”, la malul marii

25.03.2009

Mari actori ai scenei teatrale românesti si-au dat întîlnire cu publicul de la malul marii, luni seara, în sala de spectacole a Casei de Cultura a Sindicatelor. Claudiu Bleont, Eugen Cristea, Maria Teslaru, Cesonia Postelnicu si Marcelo Cobzariu le-au oferit spectatorilor de la malul marii o piesa speciala, „Aventurile unui barbat extrem de serios“, de Teodor Mazilu. Despre aceasta piesa, actorul Claudiu Bleont a marturisit: „E un text dificil, pentru ca este minimalist, replicile, situatia care nu se vede sînt foarte importante. În afara nu e un mare conflict, ceva spectaculos care sa îti ia ochii. Ce se întîmpla cu personajele, ce atitudine iau ele si cum gîndesc în ziua de azi e tulburator, e o provocare“. Regizorului Vlad Stanescu i-a apartinut initiativa de a relua acest spectacol, cu un text extrem de actual, care nu s-a mai jucat de mai bine de 20 de ani. „Aventurile unui barbat extrem de serios“ este o piesa despre viata si despre valorile care ne guverneaza existenta. „Cînd sîntem inocenti, viata e un vis, e o calatorie pe care putem sa o facem. Pe urma, pornim în ea, dar ne fura peisajul. Dar noi, înauntrul nostru, ramînem aceiasi copii inocenti, mirati de miracolul vietii, de misterul si tainele ei“, a spus actorul Claudiu Bleont despre aceasta piesa.

Maria Teslaru a interpretat, convingator, rolul unei femei pragmatice, Cleo, pentru care „tot ce se se bazeaza pe sentimente nu rezista“. Matusa pragmatica, cu preocupari de ordin strict material - critica adusa de Adolf, cel cu care în urma cu 20 de ani faceau o echipa buna în ticalosii - gaseste de cuviinta ca nepoata, pe care a leganat-o si a dus-o de mîna la gradinita, sa îi serveasca interesele. De aceea, considera ca poate „sa vînda“ dragostea nepoatei sale celui care ofera mai mult, respectiv lui Gherman. Pe de alta parte, nepoata sa, Gabriela, este o fiinta care pune dragostea si sentimentele pe primul loc, dar, care, într-un moment al existentei, doreste aventura, avînd un singur capriciu: sa fie rapita ca într-o productie franco-italiana. Sotul sau, Manole, interpretat cu convingere de Marcelo Cobzariu, nu corespunde cerintelor matusii, iar pentru un moment, nici sotiei dornice de aventura. Sincer, dar frust si lipsit de romantism, ajunge, gratie „concurentului“ pe plan sentimental, Gherman, sa-si pastreze alaturi sotia, plictisita sa astepte aventura. Eugen Cristea a interpretat un personaj care a pus în evidenta schimbarile pe care timpul le poate aduce asupra oamenilor. Adolf, maestru în ticalosii, odinioara, constata cu stupoare cum, încet-încet, vraja se rupe si îsi pierde „talentul“. Singura lui consolare este ca mai poate fi considerat un barbat fermecator, atu de care se si foloseste pentru a o cuceri pe Gabriela, nepoata prietenei sale din tinerete.

„Nu e nimic serios în lumea aceasta“

Obisnuiti cu evolutiile dinamice si spectaculoase ale lui Claudiu Bleont, publicul fidel a avut prilejul de a-l vedea pe artist într-un rol aparte, cel al unui politician „extrem de serios“, în sensul propriu al cuvîntului, care nu stie sa faca o sotie, dar care ar dori sa aiba „o viata dubla“ si sa aiba acasa „o sotie nostima“. Despre rolul domnului Gherman, Claudiu Bleont a marturisit: „Este un rol emblematic pentru ziua de azi, cînd totul este target, miza, concurenta. Trebuie sa fii serios, sa fii disciplinat, sa muncesti, sa fii performant. La final vezi ca nu e nimic serios în lumea asta, nimic pe care sa pui baza“. Referitor la reactia publicului fata de piesa si implicit, fata de actori, Claudiu Bleont a spus: „E mai greu sa vii cu un text cu poezie, cu subtilitate. Noi ne-am temut pentru ca am jucat în alte spectacole, mai dinamice, mai spectaculoase, în care publicul este prins mai usor. Însa în acest spectacol este o vînatoare pentru ca publicul sa aiba rabdare sa stea sa asculte, pîna la final“. Însa aplauzele pe care actorii le-au primit la finalul reprezentatiei au dovedit ca mesajul piesei a ajuns la publicul constantean.

„Aventurile unui barbat extrem de serios“ este o productie independenta, care a fost montata în toamna lui 2008, iar de atunci a fost prezentata în orase precum: Cluj, Turnu Severin, Iasi, Ploiesti, Cîmpina, Alba Iulia si Lugoj. Pe 27 aprilie, actorul Claudiu Bleont va reveni pe scena Casei de Cultura a Sindicatelor, alaturi de Magda Catone, în piesa „Un barbat si mai multe femei“.

În aceasta seara, de la ora 19.00, publicul iubitor de teatru se va întîlni cu alti doi actori de prestigiu ai scenei românesti: Florin Piersic si Emilia Popescu, protagonistii piesei lui Eric Assous, „Straini în noapte“  (sursa:telegrafonline)

Interviu cu Claudiu Bleont: “Sunt valabil ca roman”

09.02.2009

Claudiu Bleont straluceste pe scena. In privirea lui se poate citi ca renaste in fiecare rol. In afara teatrului are acelasi reflex de face o plecaciune atunci cand ii este prezentat cineva. Oamenii il trateaza ca pe un star datorita renumelui din tara si din strainatate. Bleont insusi se considera un dud plantat in Romania si este multumit de aceasta intamplare. Cititi interviul si pregatiti-va sa fiti mandri de a fi romani.

claudiu bleont- Pe site-ul tau scrie ca vrei sa ajungi sa poti spune “Eu sunt Universul”. Ai reusit?
-  Am spus-o de multe ori. Dar e un pericol cand o spun: mai ramane “eu”. Si ca in mod real sa fiu Universul trebuie sa dispara eu. Au existat momente cand am crezut ca asa e, ca sunt Universul, dar apoi am realizat ca, pentru ca sunt inca in trup, exista o neputinta a mintii mele, o frica de a fi mai mult de ceea ce sunt. Si atunci ma deschid ma izolez, ma deschid ma izolez, ma deschid ma izolez... pulsez.

- Ce inseamna acasa pentru tine?
- Acum. Aici.

- De ce?
- Pentru ca nu am alt viitor in fata mea. Tot trecutul e prezent in fata mea. Acum. Aici. “Da sein” (A fi aici ) cum zice Heidegger. Si nu e substantiv, ci un substantiv care se verbalizeaza, adica e o facere. O lucrare, un continuum de prezent.

- Ce te face fericit?
- De cele mai multe ori atentia si recunostinta. Sa intru intr-o stare de recunostinta fata de ce mi s-a intamplat si mi se intampla, transforma orice situatie in bucurie. Este o chestiune de constiinta. In acelasi timp insa as vrea sa fiu fericit dincolo de constiinta, sa fiu fericit de undeva de unde nici eu sa nu stiu. Sa fiu pur si simplu fericit.

- Daca prezentul este acasa si experienta internationala acumulata este mare, de ce nu ai ales sa pleci din Romania?
- Am facut gradinita, scoala si liceul german. Dar am luat aceasta decizie pentru ca ma simt mai bine exprimandu-ma in limba romana.

Paradoxul este ca am ajuns sa joc in piese germane. Am jucat in Torquato Tasso de Goethe, in Frühlingserwachen de Wedekind, in Dreigroschenoper de Bertolt Brecht, in Cersetorul de Reinhard Sorges – primul text expresionist german. Am ajuns sa joc la Avignon in franceza patru ani consecutiv, unde am luat si marele premiu in 2007. La a 60-a editie s-a decernat premiul “Coup de coeur” pe care l-am castigat jucand in franceza impreuna cu o colega de la Teatrul Nottara, Victoria Coces, si alti colegi de la Teatrul Galati in piesa ungureasca “Hymnus”. Apoi am ajuns sa filmez in engleza pentru BBC, impreuna cu Steven Seagal, apoi cu Kristin Scott Thomas.

Asa am vazut ca sunt valabil, cu masura in care ma pot descurca in orice alta limba, ca roman. Si ca e specificul meu ca, daca in hora asta mare a lumii eu sunt un dud, atunci sa am rostul meu ca dud. Si altii sunt tei, altii pini, altii carpeni, artari sau ce stiu eu...

- Exista riscul ca un roman plecat sa isi piarda identitatea?
- Nu. Am meditat asupra acestui lucru vreme indelungata. Am avut o singura data tentatia sa raman intr-o tara straina, imediat dupa ’90. As fi vrut in Franta, dar nu ca sa fac teatru, ci ca sa devin un nomad. Si mi-am dat seama ca unul din cele mai frumoase lucruri care i se pot intampla unui om este exilul. Exilul este o izolare de mediul in care ai crescut si te-ai format si in acelasi timp o aprofundare a lui. Este o determinare individuala asupra a ceea ce esti tu ca om, individ, cultura si religie. Cred ca cineva care alege exilul este un profund cautator si oamenii care au ales sa plece din tara au facut un pas inspre cunoasterea lor launtrica. Eu unul ma cunosc pe mine pastrand determinarea si legatura pe care mi-o da teatrul. Nu m-as instraina pentru ca am ce-mi trebuie ca sa ma tavalesc cu mine insumi si ca sa ma cunosc pe mine prin Romania, prin cultura romana.

M-am intalnit in multe locuri cu romani plecati si am vazut ca Romania se imbogateste ca traire si constiinta prin romanii care au plecat si au ales sa existe in alte culturi si alte spatii. Fiul ratacitor e parte din poveste ca si fiul care ramane. Triada – tatal, fiul care ramana acasa si fiul ratacitor – traieste in fiecare din noi. Undeva fiecare este tatal, fiecare poarta in el o chemare de fiu ratacitor si undeva fiecare are o dimensiune a fiului care vrea sa stea langa tata. Problema este ca fiecare sa celebreze aceste ipostaze.

In parabola fiului ratacitor este sarbatoarea care se face pentru fiul ratacitor, dar mai este un talc, e o chemare a celui care vrea sa ramana acolo constant. El nu are fiorul, nevoia sa plece ca sa celebreze “Da sein”-ul. Tatal este celebrat de fiii sai – de cel ratacitor prin intoarcere, iar de cel prezent prin constiinta.

- Atunci cand joci in fata romanilor plecati vrei sa restabilesti legatura dintre oameni si locul pe care ei l-au parasit?
- Nu. Eu cred ca niciun moment in existenta noastra nu este izolat. A trai, de exemplu, in Germania ca roman care te-ai rupt de realitatea romaneasca implica pentru tine exact aceleasi temeri psihologice, psiho-fizice, energetice, de atitudine, de perspectiva umana pe care le ai si in Romania. Numai ca nu ai puntea prin limba. O faci prin germana sau engleza sau ce limba se vorbeste acolo unde ai ales tu sa stai. De exemplu, casatoriile mixte sunt un prilej de mare cunoastere, e un pod superb pe care trebuie sa-l faci cu un om care vine din alta traditie sau religie. Si acest lucru este o chemare foarte frumoasa. Asta trebuie sa fac si eu prin teatru. Poate trebuie sa joc un text care nu-mi place sau cu un partener care imi pune probleme. In fiecare clipa suntem chemati sa facem poduri. Cuminecare, spunea Noica. Comunicam – Cuminecam. Suntem cu totii impreuna. Eu nu sunt chinez, dar simt ca un chinez. Daca imi vorbeste un chinez nu inteleg nimic, dar energiile noastre, atomii, electronii care ne fac oasele, sangele, globulele albe si rosii sunt la fel.

- Suntem cu totii egali?
- Da! ... Si nu! Suntem cu totii egali, dar fiecare specific. Cu totii egali pentru ca trebuie sa ne acordam acelasi respect si intelegere. Dar fiecare are o singuratate si o intimitate unica si irepetabila.

- De ce tind unii oameni mereu catre standardele altora?
- A tinde spre standarde este o framantare umana care vine din distinctul frison al mortii. Constiinta mortii ne insoteste din prima clipa a vietii, este frisonul celulei de a nu mai fi. Exista un frison al spermatozoidului care se pierde in ovul, al ovulului ca nu mai e ovul dupa ce a intrat spermatozoidul in el. Avem cu totii frisonul care ne-a creat si acest conflict monocelular intre doua entitati antagonice. Noi devenim altceva murind. La fel celulele. Spermatozoidul si ovulul mor si apoi se intampla diviziunea celulara care ne-a creat pe fiecare. Acesta este un fenomen care ne defineste. Devin ceva si acel ceva ce am devenit omoara altceva ce as vrea sa pastrez. Daca observam atent, acest fenomen se intampla in orice: in familie, in culturi, in religii, in sisteme, in multinationale, in tot...

- Viata este o continua schimbare?
- Fiinta umana functioneaza pe curent alternativ. Creierul nostru este divizat si mintea vrea sa fie ori “plus” ori “minus”. Dar fara plus si minus nu exista curent, deci nu existam nici noi. Asta ma defineste: intr-un fel pot sa spun ca stiu cine sunt, stiu ce fac, dar in acelasi timp nu stiu cine sunt, merg de-a-mboulea, ratacesc, apoi parca inteleg, parca gasesc si iarasi parca tot ce am gasit am pierdut.

- Ce il defineste pe Claudiu Bleont: ca este actor, ca este roman sau ca este om?
- Exact in ordinea pe care ai spus-o tu, numai ca invers: om, roman si actor. Sunt legat de limba si de cultura asta, sunt definit de ea si in acelasi timp ma definesc prin ea. Pe urma ma definesc ca om prin actorie. Si actoria, prin faptul ca studiezi atatea texte scrise de oameni, ca esti cu oameni mereu, te invata ca om. Sunt mai bogat pentru ca am facut teatru si nu pentru ca actoria ar fi un loc in care gasesti bogatia. Nu. Fiecare bogatie este a inimii si pe ce cale ai decis sa mergi, pe ea te vei imbogati. Mi s-a intamplat pur si simplu sa intru la teatru, sa fac teatru si da, sunt mai bogat pentru ca mi se intampla.

- Ai jucat in Germania piesa “Dumnezeul de a doua zi”, o tragicomedie despre realitatea romaneasca. De ce ati ales sa jucati o piesa cu radacini ancorate puternic in cotidianul romanilor, in fata unui public rupt de aceste trairi?
- Aceasta piesa marturiseste o parte de traire romaneasca. A fost un prilej sa jucam pentru un public romanesc traitor si vorbitor de limba germana, un public care traieste intre doua culturi. Intr-un fel, tragicomicul acestei piese este tragicomicul unei vieti. Este pus in scena de un roman, este scris de un roman, este jucat de doi romani in limba romana, dar in acelasi timp este o poveste de viata, un love story care se poate intampla in orice cultura. Este o poveste intre un barbat si o femeie.

- Personajele sunt “romani sadea”?
- Intr-un fel de recunoastere a unui temperament latin, a unei practici de simtire ortodoxe, a unui spatiu balcanic, acolo unde lucrurile sunt luate a la legere la portile Orientului... Textul marturiseste acest lucru. Viata e intr-un fel in orice cultura. Si intotdeauna intelesul acestui fenomen ne scapa. Suntem toti, din orice religie si orice cultura, copiii unui mister mult mai mare care ne depaseste si in care suntem ca niste pesti. Inotam intr-o apa a carei profunzime si adancime ne scapa. Singurul lucru care ne-ar putea defini este dorinta de deschidere, de cunoastere.

- Si atunci scopul ar fi sa decoperi acel mister in care plutim?
- Pentru mine da. E un mister pe care unii il aprofundeaza in mod stiintific, unii il aprofundeaza sentimental, unii il aprofundeaza prin contemplare, unii prin actiune, unii prin ura, unii prin iubire, unii prin pace, unii prin razboi.

- Ce simti ca te defineste ca roman?
- Limba. Lecturile unor mari autori. Muzica. Biserica Ortodoxa, care in acelasi timp e orientala. Partea de Indie care a venit in Romania prin romi. Influenta germana din Ardeal. Si aceasta ma defineste chiar personal pentru ca numele meu se scria “Blöntz”. Strabunicul meu l-a schimbat si l-a romanizat cand au intrat rusii in tara asa ca a ajuns Bleont. Latinitatea. Spontaneitatea. Imprevizibilul. Trairile. Cautarea. Ratarile.

Ma defineste “Capul ce se pleaca, sabia nu-l taie” – in sensul ca unui om sau unei situatii mai puternice decat tine trebuie sa i te supui, sa o primesti in tine, la fel cum face femeia si creste noua luni un corp strain in ea. Deci nu este o lasitate, ci mai degraba o retragere care te imbogateste. Din pasiv devine activ, bogat, datator de viata si intelegere.

Relativitatea. Noica. Tutea. Cioran. Parintele Cleopa. Eminescu.

- Toate acestea sunt motive de mandrie. Cum se explica atunci tendinta romanilor de a respinge tot mai mult romanismul?
- Eu o consider foarte buna. Se spune ca romanii nu pot fi uniti. E o dovada ca romanul are un gust al individualitatii. Se spune ca romanii sunt schimbatori. Inseamna ca romanul este viu. La fel ca in viata, ca doar nu stiu daca maine ploua sau e cutremur.

Exista in cunoastere, de la indieni stiu asta, calea lui “Si-Si” si calea lui “Nici-Nici”. Exista un cultura noastra un filon care s-a dezvoltat foarte frumos si il gasesti in regie la Pintilie, il gasesti la Daneliuc, care are o sorginte cioranista si se poate numi “Nu-Nu”. Ma instrainez, ma instrainez, ma instrainez si marturisesc in acelasi timp romanism, romanism, romanism. Si exista un curent care poate fi numit “Si asta - si asta” unde pot fi pusi oameni judecati de multe ori ca populisti, ca patriotarzi de fanfaron sau de bravada. Pentru a cunoaste trebuie sa-ti determini tu insuti calea.

Daca romanii se dezic de romani, raman romani. Au ales calea “Nici-Nici”, dar tot romani sunt. Altul zice “Si-Si” si tot roman e.

- Regasesti romanismul in orice?
- Ce am primit eu din cultura romana este ceva ce am gasit ca a primit fiecare cultura prin niste oameni luminati. Romania e satul meu. Si imi ajunge. Mi-a dat foarte multa bogatie si depinde de mine sa o duc mai departe. Doresc fiecaruia sa se simta bine ca roman pe drumul pe care si l-a ales. Uita-te la noi, ce facem aici? Dau un interviu unui roman, care traieste in Germania.

Ia si paradoxul la Cioran. A refuzat sa vorbeasca limba romana, a devenit un vorbitor perfect de limba franceza, a facut Alzheimer ca la sfarsit sa nu mai spuna decat “p***”, “p****” si “c***t”. Woyzeck al lui Georg Büchner, care si el a avut o problema, spunea ca suntem facuti din “putin c***t, putin scuipat si mult sange”.

Ajungi sa citesti Hermann Hesse si dupa ce ai terminat “Steppenwolf” si “Siddharta” spui: Pai e la fel ca la noi, la Voiculescu si Eliade. Si unde e? La nemti. Daca citesc Heidegger incep sa inteleg Noica. Heidegger zicea “Da sein” si la noi e “Devenirea intru fiinta”. Care in latina e “Carpe diem” si la indieni inseamna “Acum – Aici”. Aaa! Maica Tereza... sora noastra! Culmea e ca era si machidoanca, albaneza fiind. Si pe urma a fost catolica. Si unde a stat? In India!

- Esti un model de urmat?
- Nu! Fiecare poarta modelul in el. Numai oamenii pe care i-am enumerat inainte sunt modelele mele. Fiecare sa-si ia modelul lui. Nu-s model de urmat pentru ca eu is doar Claudiu Bleont care a facut teatru. Da’ poate unu-i cioban. Poate una-i curva ma! Si poate aia e ca Maria Magdalena si vede misterul si sta de vorba cu spirite dupa ce au trecut din planul fizic. Poate ca unul e un puscarias, dar care are un cod uman foarte subtil. Fiecare dintre noi este un model. Nu, Claudiu Bleont nu este un model de urmat. Fiecare este un model pe care trebuie sa-l cladeasca si sa-l urmeze, sa-l accepte, sa-l slujeasca si de care sa se indoiasca. (sursa:dw-world)

Comentarii

până acum sunt 0 comentarii

Scrie un comentariu:

Nume:(*)
Email:
Comentariu:(*)
Cod validare:(*)
o poza
 

Notă: Câmpurile marcate cu (*) sunt obligatorii. Adresa de mail nu va fi vizibilă sau folosită în alte scopuri. Vă rugăm scrieţi comentarii relevante. Orice conţinut nepotrivit sau ofensator poate să fie modificat şi/sau şters.

Caractere interzise /\%&$#~<>^*"{}[]